Comunicat – Nr. 46 din 29.04.2014

1 Mai

“Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc-

Zi de luptă împotriva capitalismului”

În fiecare an, de mai mult de un secol, muncitorii din diferite părţi ale lumii, de toate rasele şi naţionalităţile, sărbătoresc 1 Mai ca  zi a muncii, dar şi ca zi de luptă pentru muncă, baza susţinerii existenţei şi fericirii omului.

1 Mai reprezintă un simbol al eliberării de sub jugul exploatării şi opresiunii capitaliste, şi împotriva tuturor formelor de sclavie modernă: economică, politică, socială şi mediatică, prin care se încalcă drepturile fundamentale ale oamenilor muncii la egalitate şi justiţie.

Muncitorii şi exploataţii din întreaga lume au continuat şi continuă să se uite la ziua de 1 Mai ca la un prilej pentru o determinare reînnoită de a continua marşul internaţionalist spre socialism, pentru mai multe drepturi politice, economice şi sociale,  pentru cei care muncesc şi, în primul rând, pentru cei săraci.

De mai mulţi ani, lumea întreagă este influenţată de criza financiară devastatoare şi de colapsul economic al societăţilor bazate pe Capital, criză ce îşi are originea în Statele Unite ale Americii, etalon al sistemului capitalist-imperialist . Această criză a afectat toate ţările într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de măsura în care fiecare ţară a integrat economia sa în economia mondială capitalistă, economie ce are la bază capitalul financiar transnaţional speculativ care nu concordă cu economia reală, fiind de mai multe ori mai mare decât aceasta.

Instituţiile financiare gigantice  (bănci, asigurări, companii ipotecare), şi marile afaceri corporatiste au dat faliment şi s-au prăbuşit din cauza speculaţiilor . Prin manipularea capitalurilor financiare s-au câştigat imense averi, fără o producţie materială reală şi utilă marii părţi a populaţiei globului. Fenomenul de „profituri fără producţie” a devenit regula în multe economii capitaliste dezvoltate. Crizele au scos şi scot în evidenţă punctele slabe ale sistemului capitalist, impunând schimbarea sa cu un nou sistem social care s-a dovedit mai bun pentru cei mulţi – sistemul socialist, un sistem care are la bază ordinea, planificarea, grija egală pentru toţi membrii societăţii, afirmarea fără restricţii materiale a tuturor membrilor colectivităţii, o repartizare justă a sarcinilor şi beneficiilor între membrii societăţii.

Pentru ţările în curs de dezvoltare, precum România, noua politică ”postcomunistă”, de reintegrare în sistemul de valori capitaliste-speculative (liberalizare, privatizare şi globalizare) reprezintă un eşec istoric şi trebuie schimbată.

Liberalizarea a însemnat în primul rând: libertatea de exprimare absolută, care a dus la raspândirea pornografiei şi a exprimărilor vulgare, ce a dus la rândul său la degradarea limbajului cotidian mai ales în rândul tinerilor. În al doilea rând, libertatea de manifestare în spaţiul public, pe lângă faptul că a adus unele rezultate pozitive, a adus cu ea şi multe aspecte negative degenerative în relaţiile sociale: lipsa de respect faţă de autoritatea publică, părintească, a şefilor, a educatorilor (profesorilor), a legilor şi normelor de convieţuire socială.

Privatizarea – un cuvânt care nu se regăseşte în dicţionare, a însemnat destructurarea economiei româneşti creată cu imense eforturi şi sacrificii de oamenii muncii din România, conduşi de comunişti, în peste patru decenii, o economie unitară bazată pe o industrie complexă şi la nivelul tehnicii celei mai avansate la nivel internaţional, dar şi pe o agricultură dezvoltată şi înalt productivă, o economie aflată în anul 1989 în proprietatea exclusiv românească, însă transferată astăzi în cea mai mare parte străinilor.

Globalizarea, invocată ca o fatalitate  a realităţii de astăzi de către marile puteri economice capitalist-imperialiste pentru a-şi putea spori dominaţia economică asupra ţărilor foste socialiste din estul Europei dar şi a celorlalte state în curs de dezvoltare şi sărace, globalizare ce trebuie, în concepţia lor, să ducă la desfiinţarea tuturor piedicilor care ar putea atenua dorinţa lor expansionistă nelimitată, piedici determinate de existenţa de graniţe şi interese naţionale  specifice. Globalizarea este invocată de imperialişti doar atunci când îi favorizează, iar atunci când aceasta afecteză interesele lor nu pregetă să ia măsuri restrictive radicale pe multiple planuri, inclusiv cele care încalcă flagrant drepturile omului, ca în cazurile notorii ale Cubei şi Coreei socialiste, care sunt supuse la tot felul de sancţiuni internaţionale de decenii, pentru că doresc şi luptă să fie ţări libere şi independente faţă de marea putere capitalist-imperialistă SUA.

Pentru oamenii muncii din România, ziua de 1 Mai trebuie să fie o zi a redeşteptării conştiinţei de clasă şi de naţiune liberă, a înţelegerii faptului că izbăvirea ei va veni odată cu exprimarea voinţei pentru un nou început în toate aspectele vieţii sociale, pentru un nou proiect de societate – societatea socialistă de secol XXI.

De 1 MAI, Partidul Comunist Român  transmite salutul său tuturor oamenilor muncii români, proletariatului din întreaga lume, şi îşi exprimă solidaritatea cu împlinirea dezideratului său fundamental: ”eliminarea exploatării omului de către om”. Acest deziderat se va împlini atunci când Capitalul le va aparţine!

Clasa muncitoare numai prin lupta sa comună se va dezrobi, având ca avangardă Partidul Comunist, şi având în vedere faptul că toate celelalte forţe politice au trădat-o şi o trădează în fiecare zi.

Preşedinte

Petre Ignatencu